Atentie la Fat Frumos!

In cautarea printului din povesti…

In cautarea printului din povesti sau a cavalerului cu parul ca pana corbului de care ne zicea bunica in copilarie, drumul nostru, a cosanzenelor- cu parul balai sau orice alta coloratura, este unul anevoios. Si pentru ca ne e greu si pentru ca pare ca fat-frumos nu mai apare o data in drum, recurgem la tot felul de metode, de la a agata la cursurile de la dans, la a scrie anunturi matrimoniale (si mai jos, la poze, un anunt matrimonial hazliu) sau, din ce in ce mai frecvent, a gasi potentiali parteneri pe site-urile de socializare.

Si uite-asa incepe povestea de azi pe care eu am numit-o Stejarul lui Eminescu si pe care am pus-o sub semnul  amagirilor ce strica gustul iubirii.

Inscrisa pe un site de socializare, mi-a placut mereu misterul unei prietenii, amicitie sau inceput de amor, cu radacini in online. Si intr-o zi am dat accept unui oarecare Marius, nascut si crescut in Sibiu care parea desprins din povesti, inteligent, atent, cu replici frumoase si cuvintele mari pot continua. Conversatiile mergeau usor si incepeam sa ne cunoastem din ce in ce mai bine (atat cat permite online-ul). Iar la un moment dat, desi el din Sibiu, eu din Iasi, soarta nu parea sa ne fie potrivnica, iar telefonul a sunat sa-mi dea o veste dulce – venea in Iasi (o saptamana intreaga, pentru a dezvolta afacerile companiei in cadrul careia lucra). Si totul fain si planurile se teseau usor si emotia cunoasterii fata-n fata era din ce in ce mai mare. Iar intr-o seara de iunie, in racoarea serii, ne-am intalnit. Si daca online afirmam ca aspectul fizic nu conteaza,  ei bine, privindu-te ochi in ochi, incepe sa conteze…din barbatul inalt si frumos (aproape ca Brad Pitt, dupa cum el afirma) pe banca din fata mea statea asezat 1.6m de barbat ce nu dadea bine deloc inaltimii mele de 1.77. Dar sa zicem ca am trecut peste acest lucru si ne-am plimbat sfiosi pe „ulitele” Copoului.  Si pas cu pas a disparut si ipoteza ca e un barbat destept si, la solicitarea sa, am fost sa-i arat teiul lui Eminescu (stejar in cunostintele lui de la liceu, dar noroc ca vremea a trecut si peste el si stejarul s-a transformat ulterior si in cunostintele sale, in teiul drag al lui Eminescu).  Si ce ciudata intalnire cand savoarea vorbelor mari spuse de el, a disparut la fiecare pas facut prin parc: „Si n-am mai intalnit pe nimeni cu, care sa pot comunica atat de bine”, „Ma bucura sa vad ca mai exista fete inteligente”, „Rar gasesc pe cineva la acelasi nivel ca si comunicare”, etc.  Si uite-asa am continuat sa ne auzim telefonic si pe messenger, dar a 2a intalnire nu a mai existat.

Pana aici nu cred ca pare ceva iesit din comun, cei mai multi probabil ati trait-o in aceasta varianta sau in una similara. Dar se face ca soarta tot timpul iti explica trecutul, daca esti destul de norocos sa-i citesti printre randuri.

Si o sa va las sa cititi un pic printre randurile unui dialog, petrecut in drum spre Pitesti, intre mine si prietena mea.

„M: Marti seara am iesit cu un tip.

R: Si eu am iesit joi cu un tip. Dar nu e asa cum parea.

M: Mda…si cel cu, care am iesit eu telefonic parea asa de fain, destept, inalt, plin de entuziasm si cu manierele mereu la el. Si nu avea nici 1.70…

R: Asta cu, care am iesit eu zicea ca nu-i nici Brad Pitt, dar nici nu-i rusine cu el. Si mi-am pus rochitica si platforme ca sa nu fiu prea scunda langa el si cand colo-l priveam de sus, la propriu. Nimic de capul  lui; la telefon baiguia ca nu a mai intalnit asa nivel de comunicare, ca se intampla ceva special ca e o usurinta in discutiile dintre noi pe care nu a mai trait-o, ca mai rar fete care sa fie asa placute intelectual. Marius il cheama.

M: Mariussss?

R: Da, Marius din Sibiu.

M: Din Sibiu??? Si cel cu care am iesit eu e tot un Marius din Sibiu

R & M: Incredibil. Cat de mica e lumea.”

Da, ati ghicit, am iesit cu acelasi individ. A iesit marti cu mine si joi cu prietena mea. Si uite-asa fat-frumos din cartile cu povesti nemuritoare se transforma uneori in barbati care sunt intr-un permanent test drive cu femeile de langa ei. Sa nu credeti ca povestea se termina aici, ea continua, cu toate cele 3 personaje de mai sus (eu, el, prietena mea), dar asta e o poveste pentru o alta zi.

Pentru moment, cum zicea Eminescu: „Stejarul creste numai unde-i pamantul mai bun, buruienile cresc pretutindeni.”

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *