Dragă Românie, eu mă duc la vot! (iubire și politică – partea I)

Nu, nu am „spintecat” un trifoi ca să mă decid “Mă duc / Nu mă duc”. Pur și simplu am decis să mă duc. Mă simt precum cetățeanul turmentat din Caragiale, deși am băut cel mult un compot aromat de toamnă, din gutuie arămie și mere autohtone. Mă simt ca-n societatea lui Caragiale, deși deseori cred c-am depășit de mult puținele moravuri care existau în poveștile lui; am mers mai sus, dar păcat că acest „mai sus” înseamnă că avem și mai puține „prințipuri” decât ilustrau paginile pline de umor ale maiestrului.

Da, mă duc la vot și da, nu știu cu cine să votez, nu am cu cine să votez. Dar mă duc la vot și am să votez cu cineva, cu cineva pe care-l voi considera răul cel mai mic. Îmi pare rău că trebuie să votez cu Răul căci eu mereu sunt de partea Binelui. De când îmi citea mama poveștile de seară, eu țin cu Binele. Nu e nici un Bine aici, la votare, dar am să merg totuși să votez. Am să votez cu cineva ca să știu că nu mă conduce cineva decis de altcineva.

De ce mă duc la vot?! M-am tot întrebat și eu de ce am decis să mă duc la vot.

Mă duc în primul rând pentru nepoțelele mele. Mă duc pentru ele ca peste ani să mă pot uita în ochii lor și să le pot zice că am încercat, că am făcut tot ce mi-a stat în putință ca să fie mai bine în țara noastră săracă, dar frumoasă. Mă duc pentru minunele mele de nepoțele și pentru pruncii pe care poate, probabil, la un moment dat, am să-i aduc pe lume. Mă duc ca să știu că eu am făcut tot posibilul ca ei, copiii noștri, să crească într-o Românie cu valori, cu moralitate, cu conștiință. Sau dacă vor decide să plece din țară să o facă pentru că eu, deși am fost la vot, nu am putut produce schimbarea. Dar am încercat, am fost la vot…Nu voi plânge dacă vor pleca din țară pentru că voi ști că am votat, am încercat să schimb, să pun acolo la conducere un om competent…

Mă duc pentru mamaia mea sau mai bine zis mă duc contra mamaiei mele. Mă duc ca votul meu să-l contracareze pe al ei, femeie de la țară, bătrânică și fără să știe ea să analizeze manipularea de la fiecare pas. Mă duc la vot pentru că vreau să anulez găleata de plastic cu ulei și zahăr pe care mamaia o va primi pentru votul ei. Mă duc acolo la urne ca să pun ștampila singură, nu să-mi arate cineva unde să pun ștampila, așa cum face cu mamaia mea. Da, dragă mamaie, mă duc să votez ca votul meu să fie 1 la 1 cu votul tău pentru că știu că în spatele microbuzului care te va lua de la poartă ca să te ducă în satul vecin la secția de votare, stă degetul care-ți va arăta ca întotdeauna de ceva ani încoace, unde să pui ștampila. Votez mamaie și pentru tine pentru că, odată cu anii, cei în vârstă devin copii și trebuie să avem grijă de ei. Mă duc la vot ca să am grijă de tine, dragă mamaie.

Mă duc pentru studenții mei, tineri la început de drum pe care nu i-am simțit așa debusolați niciodată. Simplu colaborator cu Universitatea din 2008 încoace, nu am mai simțit niciodată atâta strigăt de neputință în ochii studenților, așa cum am văzut la prima întâlnire din anul acesta: „nu ne ia nimeni”, „nu sunt locuri de muncă”, „tata nu mai are bani prea mult timp”, „mă duc cum se poate, slugă la alții, dar tot plec”. Mă duc la vot ca să încerc să obțin un zâmbet de la generațiile următoare de studenți. Mă duc ca pe viitor să am studenți cu încredere în România, o țară capabilă să te crească profesional și să te recompenseze corespunzător pentru eforturile tale. Vin la vot ca să-mi vină studenți încrezători, plini de voință, cu valori, cu dedicare, cu mult curaj pentru schimbare.

Pentru câte și mai câte mă duc la vot…

Mă duc la vot pentru mine. Mă duc să pun ștampila pe cine cred eu că merită. Și nici eu nu știu cine merită. Nici eu nu știu cât de manipulată sunt. Nici eu nu știu până unde se întinde adevărul și de unde începe minciuna. Dar voi merge la vot. Nu am competențe să analizez toate jocurile politice, toate implicațiile și legăturile și nici nu am cum să evaluez capabilitățile celor ce candidează. Am și eu aceleași informații ca oricare alt om obișnuit, aceleași informații pe baza cărora o să dau votul meu. Și am să dau votul meu celui care mă convinge în primul rând ca om și apoi ca om de marketing. Nu am cum să stau acum să analizez candidaturile, dar cert e că la acest moment drumul Iași – București m-a ajutat să fac deja o eliminare. Mi s-a pus ceață pe ochi de atâtea bannere cu „ducem schimbarea până la capăt”. Fac și eu ca un cetățean turmentat – Schimbare să fie, dar să știu și eu. Care schimbare? Când a început schimbarea? Și eu cum de nu am simțit-o deloc? Mi se pare că-s luată peste picior dragă domni și credeți-mă, chiar sunt un om orgolios. Poate dacă vă propuneați să începeți schimbarea, mai erați pe lista mea. Așa, în situația dată, vă salut din mers și pe viitor la mesaje electorale mai inspirate.

Deci, mă duc la vot. Prin eliminare, tot ajung eu la unul, unul care să fie președințele tărișoarei acestea frumoase. Mă duc să votez pentru ca să nu permit unuia ales de alții „să sluțească” și mai mult o Românie pentru care alții și-au dat viața.

Da, sunt dezamăgită și eu și ai mei și toată lumea, dar îmi voi înghiți dezamăgirea și mă voi duce la vot. Mai bine mă duc acum la vot decât să urmeze ani în care voi înghiți alte și alte dezamăgiri.

Eu cred că România ne așteaptă să votăm. De dragul României, eu mă duc la vot.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.