Frumos de Romania la cumpana dintre 2 ani de vis – aroma de Brasov si imprejurimi

Si da, Romania noastra e mirifica. Mereu am afirmat acest lucru si nu cred ca in viata asta am sa ma satur sa ma bucur de frumusetea acestei tari.  Finalul unui an fabulos si inceputul unuia de vis trebuia sa aiba loc undeva la munte; si am ales Zona Brasovului si imprejurimi. Ne-am cazat intr-un coltisor de rai, in Rasnov, la 10 minute de Brasov (cu masina). Zic rai intrucat cand deschideai fereastra dimineata un aer de munte, dur, curat, plin de prospetime iti intra adanc in plamani; iar dupa ce te bezmeticeai rapid, iti aparea maiestoasa, in varf de stanca, Cetatea Rasnov. Iar seara pe aceeasi cetate o priveai necontenit, luminata, romantica si plina de mister.

Urcusul pana la cetate intr-un grup de oameni dragi, dupa o masa copioasa, e o adevarata placere si pentru suflet si pentru trup. La capatul urcusului, daca reusesti sa ignori comerciantii de magneti si vin fiert si alte cele, intri in trecut, pe o poarta mare, veche, ce deschide o adevarata fortareata.

Mai mergi cu masina sau pe jos 1.5km si de la sosea incepe un urcus (un pic mai dificil decat cel de la Cetate, dar practicabil si pe timp de iarna, fara sa prezinte mari probleme) catre pestera Valea Cetatii. E o pestera micuta care nu m-a impresionat extraordinar de mult daca e sa comparam cu pesterile din Apuseni, mult mai mari, mai misterioase si cu formatiuni inedite. Dar ce e de retinut este ca poti pasi cu incredere, iar in anumite zile din saptamana te poti bucura de deosebite concerte simfonice si un numai, in mijlocul formatiunilor din pestera.

Si incarcat de istorie si racoarea pesterii, poti conduce cu incredere spre Predeal, Busteni, Sinaia. Dar pana in Predeal musai trebuie sa opresti un pic la Paraul Rece. Trebuie sa recunosc ca e si un loc special pentru mine, dar dincolo de insemnatatea pentru mine, acest loc trebuie sa fie pe lista opririlor. Privelistea este de vis, iar daca foamea si-a facut prezenta, ciorba de pui sau de vacuta de la Hotel Piatra Craiului creste simpatia pentru locurile acestea. Iar la desert nu trebuie sa ratati papanasii (incarcati pentru mine de dulceata taberelor studentesti) cu smantana “de vaca” si dulceata de la mama natura.

Nu o sa insist pe ce puteti vedea in continuare: maiestuoase castele precum Peles si Pelisor, Bran (la intoarcere) sau cota 1400 din Sinaia ori cu telefericul pana la Babele si Sfinx si un pic la picior pana la Crucea Caraiman si de ce nu pana pe varful Omu. E bine sa nu ratati nici o bulgareala in curtea Pelesului pe care noi am gustat-o din plin, alaturi de fiorosii leii care stau marturie minunatiilor de la Peles. Iar daca la intoarcere sau la dus, o luati prin Bran, nu ratati Cheile Gradistei. Pana in acest an nu am facut stanga spre Cheile Gradistei, iar prima impresie a fost ca am ratat paradisul. Un platou intins , alb, plasat regeste, plin de alei si zone de agrement. Te simti aici deasupra tuturor si ti se pare ca nu-ti mai lipseste nimic, ca esti cum se poate mai fericit; un loc incantator pe care trebuie sa-l vizitez si in primavara-vara, caci sunt sigura ca are un farmec total si in anotimpul cald.

Si daca te-ai dus in zona incarcat de pretioasa resursa –timp, ia-ti 2 zile doar pentru Brasov. E minunat orasul acesta. Ai o gramada de variante. Voi expune doar cateva, dar ai o gramada de alegeri, nu ai cum sa te plictisesti daca poposesti in Brasov. Te poti bucura de o plimbare relaxanta in Piata Sfatului (si poti include in traseu si Biserica Neagra) si pe Strada Sforii, apoi poti sa mergi pe la Turnurile Alb si Negru care-s ruine dragi sufletului (daca reusesti sa le privesti corect) si poti lua pranzul la Cetate unde esti primit traditional si esti hranit regeste. Si ca ritmul sa fie mai alert poti sa mergi apoi in Poiana Brasov. Aici saniusul are un gust dulce, de copilarie retraita la nesfarsit si partia te cheama efectiv pe sanie (poate si pe schiuri pentru cei care cunosc acest sport); rasete, obrazi rosii si bucurie in ochi zaresti pe toata intinderea, populata la inceput de an 2013, de sute de persoane.  Si daca ai ajuns aici nu rata Postavaru. Din economii sau din ultimii bani ia si te urca cu telefericul pana sus, pe Postavaru. Privelistea si senzatia si multumirea interioara merita tot efortul. Aerul de acolo iti ajunge pentru o doza de optimist pe tot parcursul celor 365 de zile din 2013. Si poate in aceste 365 de zile reusesc sa-mi gasesc timp pentru traseul la picior pana pe Postavaru caci pare o incantare la fiecare pas.

Si daca tot nu te-ai saturat de Brasov asa cum eu nu m-am saturat nici dupa vreo 10 sejururi in acest oras, fa o oprire si la pationar. Noi ne-am oprit la patinoarul de la poalele Tampei, iar veselia a fost maxima. Chiar daca gheata nu a fost de cea mai buna calitate, pretul mai mult decat decent si muzica buna nu au facut decat sa ne confirme ca am facut o alegere buna. Iar daca mergi pe inserat, asa cum am facut noi, privelistea e minunata: Tampa maiestuoasa, turnurile luminate, Bastinoul Tesatorilor aparand in intuneric, iar insemnul cu BRASOV se aproprie de inima ta, de parca-l atingi cu degetele.

M-am asezat la povesti, dar nu poti altfel cand esti turist pe un taram de vis. Sa fie un an plin de calatorii pe taram romanesc ca avem cu ce ne bucura ochii si inima chiar daca am avea concediu/vacanta permanent.  Ce ziceti, facem un grup de cunoscuti si necunoscuti laolalta si facem un traseu pana sus pe Postavaru?

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.