In dialog cu Iubirea

Astazi, in prima zi de primavara, m-am intalnit cu Iubirea. Era mandra si iubareata si se plimba voioasa printre zeci de trecatori ce se perindau pe la gramezile cu flori si martisoare.

–          Ce om vrei sa te iubeasca? m-a intrebat curioasa Iubirea.

–           Vreau sa ma iubeasca un om care sa stie sa-mi daruiasca o floare. Si sa o faca cu toata inima si sa nu o faca doar la inceput, cand saruturile sunt lungi si calde si imbratisarile parca te urca la cer.

–          Foarte bine, spuse Iubirea si ma indemna catre un buchet galben de crizanteme pe care l-am si cumparat si daruit astazi.

–          Si cum vrei sa te iubeasca un om? continua un pic sfioasa Iubirea.

–          Vreau sa ma iubeasca asa cum sunt si vreau sa ma iubeasca simplu. Nu-mi trebuie averi placate cu aur si nici nu vreau tandreturi ce se consuma pe bancheta din spate a ultimului model de Mercedes, ci vreau sa ma priveasca adanc in ochi si sa ma iubeasca dulce pana la adanci batraneti, incet si tandru si fiecare zi ce trece sa duca iubirea noastra si mai sus si mai sus, catre cerul senin.

–          Si unde vrei sa te iubeasca un barbat? continua increzatoare Iubirea.

–          Vreau sa ma iubeasca acasa la noi, la cea pe care o construim amandoi (o casuta mica pentru ca avem sufletele destul de incapatoare) si vreau sa ma iubeasca in zeci de calatorii pe care sa le planificam si sa le degustam impreuna.

–          Cand vrei sa te iubeasca?

–          Vreau sa ma iubeasca in fiecare moment si cand is prea nervoasa de la ziua aglomerata de treburi profesionale si cand sunt tacuta ca mi-e sufletul prea indurerat si cand mi-e greu sa pun mana pe telefon si prefer sa-i trimit un sms si-n zilele de iarna cand impartim curajosi o saniuta si cand rad ca nebuna de bucuriile de peste zi.

–          Si pe cine vrei sa mai iubeasca? continua cu incapatanare Iubirea.

–          Vreau sa ma iubeasca impreuna cu pruncii ce vor veni. Vreau sa-si doreasca pasi de piticoti in casuta noastra plina de dragoste si vreau ca in ochii micutilor mei sa citesc cea dintai raza de iubire ce a rasarit timid in piept in momentul in care l-am intalnit pe El.

–          Si cat de mult vrei sa te iubeasca? continua Iubirea un interogatoriu care parea ca se apropie de final.

–          Vreau sa ma iubeasca total pentru ca eu ma voi darui total in momentul in care voi simti ca sufletul lui se scalda fericit in al meu. Nu vreau sa ma iubeasca cu jumatati de masura ca eu nu ma pot darui pe jumatate.

Si nici nu termin bine de raspuns la intrebare si vad ca Iubirea zambeste senin (ori zicandu-si ca-s naiva ori urandu-mi numai bine) si fuge sa prinda tramvaiul 62, pesemne sa mai chestioneze si alti muritori ce viseaza la Iubirea aceea de poveste.

Cobor si eu ingandurata la metrou si imi amintesc sa va urez voua, cititorilor, o primavara de poveste, cu vis de iubire implinit, cu dragoste care se consuma frumos intre suflete ce se daruiesc total, ce comunica nimicuri ce zi de zi le intareste povestea de dragoste. Iubiti Iubirea si purtati-o cu voi si in tramvai si in metrou si oriunde sufletul obisnuieste sa calatoreasca.

You may also like

2 Comments

  1. Frums articol, si plin de caldura… Multumesc ca mi-ati facut ziua mai frumoasa…ma duc sa-mi iubesc iubirea! 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.