În sfârșit, ne-am căsătorit! Și acum, ce?

În-sfârșit-ne-am-căsătorit

Ținem în mână Soarele și Luna precum Greuceanu. Strălucesc puternic și romantismul este în floare: în sfârșit, ne-am căsătorit! În sfârșit, avem un inel pe deget și un bărbat în pat; pardon, în casă. Ce bucurie! Și acum, ce? Numai cântece de dragoste, buchete de flori livrate la serviciu, cine romantice și tot felul de declarații sub clar de lună.

Mă ciupesc un pic și mă trezesc. Măi, mireselor, parcă nu e chiar așa. Sau la voi cum e? Eu văd un soț și-o „soață” iubindu-se, însă cu provocări la fiecare pas: el mai uită florile și surprizele, mama soacră pare că poate veni oricând să mai povestească câte un plan care evident vă include fără să vă fi întrebat înainte, ieșirile la bere cu băieții se prelungesc în noapte și încep deja gândurile de „oleacă” gelozie, curățenia o facem în doi, dar el nu suportă zumzetul aspiratorului și nici microbii de la șters praful, banii ajung azi și parcă mâine mai e nevoie și, femeia, ființă magică, trebuie să se dea cumva peste cap și să facă rost de la mama, de la tata sau de unde poate dumneai.

Mai sunt și dimineți cu mic dejun la pat, dar aș vrea să văd câte dintre voi le numără pe mai multe degete decât cele de la o mână.

O, ce binecuvântare, în sfârșit suntem căsătorite! Încă o ciupitură și mă trezesc la o realitate mai optimistă, poate mai aproape de ce trăiește media. Trăim în 2, ne stă deasupra capului același acoperiș, mai privim din când în când împreună stelele și luna, dar nu la fel de des ca în perioada de atracție, când ne făceam declarații și glumele celuilalt păreau cele mai reușite anecdote rostite vreodată. Muncim amândoi, dăm dările din fiecare lună, ieșim măcar o dată pe lună la un restaurant și ne simțim bine cu prietenii câteodată. Viața în doi se scurge sau curge fără să consemnăm fiecare zi ca una de vis, dar trăgând linia suntem două persoane care se iubesc și împart din greutățile vieții. An de an visăm la o vacanță de vară împreună, un mic concediu pe undeva, iar petrecerile de sărbători le trăim pe la părinții, care-s mai vioi și la care e casa mai mare.

Promit că-i ultima ciupitură și avem o ultimă variantă de îndrăgostiți ce am găsit-o printre încrengăturile inimii în seara aceasta. În sfârșit ne-am căsătorit și măreața petrecere trecu ca o amintire cu bune și cu rele. Ne-am trezit într-o viață în doi în care fiecare partener de cuplu e preocupat de bunăstarea familiei. Căci, cu inel sau fără, vorbim de o familie, de o binecuvântare și de o responsabilitate. E bine și rău la părțile materiale, la activitățile de zi cu zi, la discuțiile referitoare la părinți sau la viitoare proiecții privind copiii. Dar mai presus de toate, există preocuparea constantă, declarată sau nedeclarată a fiecăruia pentru creșterea celui de lângă. Pentru că un om, chiar și după ce are o verighetă pe deget, crește, se schimbă, prinde obiceiuri noi sau își formează activități de toate felurile. Și important este să stai alături și să-i oferi sprijin, să faci cumva să fii cuprins în activitățile partenerului, să vină lucrurile natural și nu să-l obligi să te sune la fiecare 5 minute.

Realitatea este că și după căsătorie, fiecare se schimbă. Iar adevărații „eroi” sunt cei care-și iubesc și partenerul de astăzi și pe cel de ieri și pe cel viitor. Dacă e ușor? E ușor pentru cine-și propune să fie ușor și e greu pentru cine își setează gândurile că va fi greu. Din ce se vede așa, ca tablou general, e din ce în ce mai greu pentru că tot mai mult se pare că ne e mai ușor să renunțăm decât să încercăm să reparăm.

Bine măcar că am trecut de povestea cu prințul pe cal alb și cei doi ce trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, ne-am poziționat un pic la baza piramidei lui Maslow căci am realizat că nevoia de partener este și ea una primară, de la bază. Mai trebuie doar să ne dăm seama că în fiecare secundă și noi și cel/cea de lângă noi se schimbă, o schimbă viața, trăirile, situațiile pe care le întâlnește, iar noi trebuie să ne pregătim pașii să mergem în același ritm căci alternativa înseamnă să renunți…

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.