Iubirea ca un cozonac

iubire-inima

Mi-au atipit un pic gandurile si s-au dus aievea spre clipele acelea de iubire dulce care se consuma la inceputul unei povesti de dragoste. Totul este dulce, de la prima sarutare, la prima vorba soptita la ureche, la primele imbratisari tandre ale trupului care-si cauta vecinatate in apropierea inimii tale ce deja rade la aparitia noilor sentimente.

Iubirea de inceput este precum cozonacul proaspat scos din cuptor pe langa care zburzi cu nerabdare ca sa se raceasca cat de cat si sa poti infuleca cu toata inima o bucata aromata toata. La fel si pe terenul iubirii, cand te trezesti deja marcand in teren, abia astepti sa infuleci cu tot sufletul iubirea din ochii celui adorat, sa gusti sarutarile calde si sa mirosi atingerile suave ale celui care a pasit in povestea ta.

Mie imi place cozonacul proaspat scos din cuptor, atunci cand mirosul e asa de intens ca-ti patrunde parca in orice coltisor al trupului, cand e aburind si il simti cum iti va bucura intreg sufletul tau de muritor. Ma pierd in ganduri si-mi dau seama ca si iubirea imi place tot la inceput. Poate si pentru ca dupa inceputul ce fu dulce, am preferat sa o inchei decat sa cunosc fata rece a dragostei ce se asterne peste suflet atunci cand sentimentele isi pierd din intensitate.

Imi place sa vad cum dragostea se transforma, se face din ce in ce mai mare si ocupa incet tot sufletul asa cum cozonacul bine framantat creste frumos in tava ce urmeaza a fi bagata in cuptor. Parca mi se largeste inima atunci cand iubirea se instaleaza comod, simplu si fara nici o ratiune. Isi face loc iubirea si creste la fiecare gest, la firul de trandafir pe care mi-l ofera, la ciocolata pe care mi-a cumparat-o, la pachetul de biscuiti pe care-l scoate dintr-un buzunar ascuns al hanoracului ce ascunde inima iubitului meu.

E frumoasa iubirea, e mare, e aramie precum un cozonac bine rumenit, e inflacarata si apara cu toata fiinta inima in care a patruns. Imi place sa traiesc dragostea in forma ei de inceput cand sentimentele cresc frumos si dulceata iubirii e cat se poate de intensa. Doar ca incet incet parca mai mereu cozonacul se raceste si uneori zace zile intregi pe masa fara ca nimeni sa-l atinga. La fel si iubirea parca prinde o masca rece, sufletele se departeaza, realitatea vietii aduce zeci si zeci de intamplari in care reactiile partenerilor difera si uneori nu ramane decat o felie de iubire si aceea se raceste parca din ce in ce mai mult.

Si musti din felia ramasa si-ti dai seama ca nu mai musti din iubirea inflacarata ce parea sa fie vesnica, ci musti dintr-un sentiment de comoditate, dintr-o relatie ce te face sa fii in rand cu lumea, dar nu in rand cu cei care traiesc marea dragoste. Si indiferent cat de rumena pare sa fie o iubire, prefer sa ies din randul celor de zi cu zi si sa traiesc in randul celor care traiesc marea dragoste oricat de intortocheat ar fi acest drum, oricate dealuri ar avea de urcat sau ape involburate de trecut. O sa le trecem impreuna, tinandu-ne de mana, ochi in ochi si suflet impreunat.

Va poftim la felie de iubire fierbinte, condimentata cu tot ce are o inima de daruit, cu cele mai calde sentimente si cele mai oneste trairi!

You may also like

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.