Iubirea ca un zmeu

fereastra-iubirii

Crestem in fiecare zi si parca cu fiecare moment care trece se mai duce din aroma povestii bunicii. Povestea zice ca fata intalneste printul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti insa realitatea nu e chiar asta…

La un moment dat intalnesti ce-i drept, printul tau. Dar nu e deloc un print, este un om de rand asa cum esti si tu, parte din aceasta realitate in care iubirea nu e la fel de fermecatoare ca in povesti.

Si este o iubire care se instaleaza frumos si creste si daca esti norocos se dezvolta frumos, insa pentru ca toate acestea sa se intample, trebuie sa depui efort.

Trebuie sa depui efort, sa o tii sus, sa ridici stacheta mereu astfel incat iubirea cea dintai, sentimentul acela care va uneste, sa nu dispara, sa nu se risipeasca.

Trebuie sa tragi de ea mai in dreapta cand factorii externi (lipsa bani, dispute de la lucruri marunte, educatia copiilor etc.) incep sa o afecteze sau sa tragi de ea mai in stanga atunci cand gura lumii, invidia, egoismul se rasfrang asupra ei.

Mai sus, mai jos, mai in dreapta, mai in stanga, iubirea zboara ca un zmeu. Ii invatam pe cei mici sa manevreze un zmeu si sa-l plimbe cat mai aproape de boltile ceresti asa cum noi, adultii, asa-zisii oameni mari, invatam in fiecare moment cum sa gestionam iubirea, cum sa o ducem pana la cer si inapoi, cum sa o aducem mai aproape de inima atunci cand sentimentele par ca se racesc.

Iubesc zmeii colorati asa cum iubesc iubirea colorata cu multa dragoste. Si chiar daca zmeul se mai agata uneori in gard sau cateodata se prabuseste mai dur de pamant, sunt hotarata ca mereu sa privesc spre ceruri cu sufletul deschis. La voi cum e? Va e frica sa zburati din nou?

You may also like

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.