Poezia eterna de Mihai Eminescu

Inchinam astazi un omagiu marelui poet Mihai Eminescu…

Asta vreau, Dragul Meu…

“Iubesti scumpa mea frumoasa
Ghirlandioara de-albe flori,
Ce-ncununa gratioasa
Buclele-mi ce-n vânturi zbor?

Nu, nu! Nu, nu!

Ce vrei dara, draga, tu?
Poate roza cea tacuta
Care dulce se saruta
Cu fluturii râzatori?

Ba nu, nu: cununa-n laur,
Cinsa-n aur, aur, aur,
Atunci este un tezaur:

Asta vreu,
Dragul meu!

Iubesti, dulce dragulina,
Doina mea de tainic dor
Ca pe lira mea suspina
Dulce, blând, încetisor?

Nu, nu! Nu, nu!

Ce vrei dara, draga, tu?
Poate cântul de-armonie
Care Eol îl adie
Printre frunze, printre flori?

Ah! Când aurul suspina
În punguta plina, plina,
C-o cântare metalina!

Asta vreu,
Dragul meu!

Iubesti poate pe Selene,
Ca o candela lucind,
Când cu pasu-i lin, alene
Se preumbla surâzând?

Nu, nu! Nu, nu!

Ce vrei dara, draga, tu?
Iubesti poate alba zare
Ce-o sageata mândrul soare
Peste câmpul înflorind?

Ah! Când aurul dulce suna
În punguta mea nebuna
Nu-mi mai trebe alba luna!

Asta vreu,
Dragul meu!

Iubesti patria-ti mareata
Ce de glorii duce dor,
Când în palida ei fata
Se deseamna-un viitor?

Nu, nu! Nu, nu!

Ce vrei dara, draga, tu?
Poate visul mare, mare
De marire, razbunare,
Ce-l viseaza-a ei popor?

Când în loc de glorii, laur,
Mi-ar da aur, aur, aur,
Atunci fi-mi-ar un tezaur!

Asta vreu,
Dragul meu!”

Inchinam in fata acestui mare artist al caror versuri ne-au innobilat neamul si sufletele!

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.