Povestea unei țepe orișicare sau D’ale angajatorilor, Monșer!

Curge viața asta mai repede sau mai încet, după ritmul fiecăruia, dar aproape orice om ajunge la un moment dat și caută job. Și găsești tot felul de joburi, unele cu așteptări că-ți mai trebuie o viață ca să ajungi la așa nivel de performanță și pe așa multe direcții, altele așa de analfabet formulate că ți-e frică să aplici (nu de alta, dar e posibil să iei jobul și să ajungi să te tâmpești în cadrul firmei respective, în loc să crești personal și profesional), iar unele la care chiar ajungi să aplici și te strofoci să treci problele și să înceapă o nouă viață profesională.

Dar indiferent cum e formulată oferta respectivă și indiferent de poziție și de seriozitatea anunțului, nu știi niciodată dacă în spatele anunțului de angajare e o firmă cinstită sau doar un om/firmă de nimic. De fapt, în naivitatea mea de până astăzi, 14 ianuarie 2015, credeam că oricine pune un anunț de angajare caută pe cineva cu care să dezvolte o relație cu beneficii de ambele părți. „Bullshit”, aș spune, dacă nu aș fi plecat de la mama cu valori și principii de viață trăită onest.

Uite-așa se face că în urma unui anunț de angajare, aproximativ 100 de oameni se prezintă la testul prin care compania își selectează 30 de viitori angajați. Firma din București, șeful se deplasează la Iași, proba scrisă și selecția au loc la Iași. Are loc selecția, 30 de oameni se bucură că sunt admiși, iar prima etapă constă  în venirea la București pentru un training de comunicare. Pare serioasă treaba, nu?! Plus că te gândești că bravo lor, fac training la intrarea în companie, ceea ce rar se mai găsește la companiile mici și mijlocii din România.

Răzlețe gânduri că parcă totul se petrece prea repede, că totuși compania vrea brusc să se extindă pe Moldova, că salariul parcă e prea bunicel, că parcă trainingul acesta e prea mult și costurile de început ale companiei sunt prea mari (angajare 30 de oameni, transport la București, cazare și masă la București, costurile trainingului, flotă auto etc.) Dar gândurile acestea dispar încet că doar nu o fi cineva chiar așa de necinstit și poate chiar nebun încât să cheme așa număr de oameni la București și să nu fie reală oferta. Serios?!

Iată că realitatea a arătat încă o dată că lumea asta e plină de tot felul de oameni. Ori sunt eu o moldoveancă prea credulă, ori Bucureștiul ține cu tot dinadinsul să-mi arate cât e de corupt (când eu de un an încoace caut să-i descopăr și să rețin doar părțile frumoase). Peste 30 de oameni au venit, pe costul lor, la București. Acum s-au întors tot pe banii lor la Iași. Cele 3 hosteluri în care au fost cazați au rămas cu servicii de cazare și masă neplătite de către așa zisul proprietar de afacere. De ce atâta bătaie de joc?! Pentru 22 de lei, bani primiți de așa-zisul proprietar de afacere de la fiecare din cei aduși la București. Să zicem că a făcut cam 20 milioane (lei vechi), dar oare cum doarme omul ăsta (sau probabil rețeaua aceasta de oameni) la noapte?! Sau, cred că-s iar eu cea naivă. Doarme foarte bine și se gândește că a terminat cu ieșenii, să vadă acum poate dă o lovitură în Bacău sau Craiova sau Constanța sau cine știe pe unde le mai vine să se „plimbe”.

Deschideți ochii bine la orice ofertă de angajare!

Vă doresc sănătate, instinct bun și un pic de noroc ca să dați peste angajatori cât de cât cinstiți și nu peste oameni la care conceptele de onestitate, binețe, bun simț nu sunt încă definite și probabil nici nu va exista vreo pornire în acest sens…Și țineți aproape oamenii buni, cu amândouă mâinile, cu toată inima, făceți-vă timp pentru ei, iertați-i când se întâmplă să mai calce strâmb; ei valorează probabil cât salariile adunate timp de o viață și mult mai mult peste suma care vă iese când veți face adunarea finală…

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.