Printre surasuri blande prin viata plina de dragoste a omului Adriana Manolica – partea 2

Si ramasesem la detaliile despre nunta, rochie, tot ce viseaza tinerica ce doreste sa inceapa un nou drum, de asta data in 2. Ei bine, protagonista noastra nu a visat nici un moment la o nunta fabuloasa cu zeci si zeci de invitati. Si-au dorit mereu o nunta mica, in fata lui Dumnezeu, avand parintii si fratii aproape si zicand DA cu sufletul, cu convingerea ca aceasta iubire nu este intamplatoare ci este menita sa creasca, sa se transforme pe parcurs si sa se implineasca prin nasterea de prunci.

Frumoasa si intima ideea de a avea o nunta in familia restransa si dupa cununia civila si religioasa sa mearga la restaurant cu parintii si fratii, din banii pe care ambii i-au strans din bursa.

Dar cum s-a ajuns aici?! Cum a fost cererea?! Cum arata inelul?! Practic nici una din cele 2 nu a existat; ideea de casatorie a venit natural, normal, pe nesimtite caci nici pana astazi cei 2 protagonisti ai povestii nu stiu cine si pe cine a cerut sau mai bine zis cand li s-a instalat gandul casniciei. Si iarasi, in aceeasi zona, nici inelul nu a existat, dar nici o grija, femeia are tot timpul resurse de a tachina pe cel de langa si de a-i reaminti ca piesa de rezistenta nu a existat, chiar daca inele tot au fost primite de dna Manolica de atunci incoace…

Un vis simplu care parea realizabil si usor de transpus in realitate – o rochie alba, un DA sincer la biserica si o masa in familie la restaurant. Dar uite ca uneori neprevazutul apare si o internare in spital a tatalui mirelui a adus la nunta aproximativ 50 de familii, neamuri venite mai intai pentru a fi alaturi de cel bolnav si mai apoi pentru a participa la nunta propriu-zisa. Si asa a inceput “nebunia”: restaurantele erau ocupate, nu mai gaseai loc pentru atat de multe persoane, mancarea trebuia facuta si toate detaliile trebuiau puse la punct. Nunta a fost organizata in 10 zile, iar detaliile sunt savuroase:

  • restaurant liber nu s-a gasit asa incat cu greu a fost identificata o sala de protocol a CFR-ului.
  • realizarea mancarii a fost impartita strategic pe la mai multe rude astfel incat pusa cap la cap sa ajunga la toata lumea; sarmalele au fost facute de tatal miresei pentru ca nimeni nu era mai potrivit in acest sens decat cel care face cele mai bune sarmale, dupa cum dna Manolica ne-a declarat.
  • muzica a fost placuta de vreme ce s-a dansat toata noaptea, casetofonul s-a incalzit de atata muzica romaneasca, iar pick-up-ul cu placi de vinil a fost la inaltime; valsul mirilor nu putea fi decat din Dunarea Albastra data fiind dragostea pentru Strauss.
  • rochia alba a fost pregatita din timp, desi mereu a fost vazuta ca rochia de purtat in ziua nuntii si nu o rochie de petrecere (pentru ca petrecerea in sine nu era in plan); rochia a fost alba (nici nu exista atunci alta optiune), iar din talie pana jos 4 metri de material sub forma de lalea se asezau frumos pe un trup de 54 kg care in cele 10 zile de organizare a ajuns la 42kg. Dificila a fost sarcina croitoresei care a trebuit sa croiasca rochia iar si iar si sa o adapteze de la marimea M la marimea XS. Dansurile multe au cam avariat rochia intrucat mai mereu era de prins cate ceva la poalele ei, dar rochia inspirata de la printesa Sisi a fost unul dintre elementele frumoase ale uniunii din 1994.
  • buchetul de mireasa a fost din flori artificiale si ramane un regret  intamplat din faptul ca toate au fost facute in graba; florile naturale sunt prea frumoase ca sa nu-ti bucuri aceasta zi speciala cu ele.
  • luna de miere s-a consumat la Costinesti si Mamaia intrucat la varsta aceea nu-si doreau decat distractie, iar finantarea ei a fost din bursa tinerilor casatoriti.

Dna Manolica ne-a zugravit zeci de detalii frumoase ale nuntii de atunci si ale povestii ei de dragoste insa in continuare am zis sa va zugravim mai degraba lucrurile marunte care au reiesit din dialog si care fac din prezenta dnei Manolica o prezenta atat de incantatoare si plina de lumina:

  • intr-o poveste in 2 comunicarea este foarte importanta – “ne-am cunoscut la 18 ani, iar pana la 23 de ani cand ne-am casatorit disecasem si stelele de pe cer”… dar in fiecare zi discutam orice, ne povestim toate detaliile, toate micile intamplari prin care trecem si lucrurile mici care ne deranjeaza, “nu tinem in noi, totul trebuie spus, pana si ce-am visat asta-noapte”.
  • atunci cand organizezi o nunta costurile emotionale sunt foarte mari – “voi face tot ce tine de mine ca ei sa nu simta stresul nuntii; nunta este un moment unic, nu mai este REPEAT” – dna Manolica vine cu siguranta ca mirii trebuie sa aiba suportul familiei, ei sa se bucure de cele pe care le traiesc iar parintii sa se ocupe de organizare si alte detalii care trebuie puse la punct.
  • Dumnezeu are un plan, exista o directie data de undeva, iar cand pasesti la drum in doi trebuie sa pasesti fara frica, cu siguranta ca povestea a fost creata pentru tine si tine doar de cuplu ca ea sa creasca, sa se dezvolte frumos.
  • Dumnezeu ne arata semne la toti doar ca suntem prea superficiali sa le vedem.
  • Dragostea exista si ea se concretizeaza in sentimente adevarate pe care trebuie sa le traim trup si suflet, pe care trebuie sa le traim cu caldura si sa le mentinem mereu prin gesturi mici si tandre, prin romantism consumat in intimitatea cuplului.
  • dragostea este frumoasa – “gandim la fel, ne terminam frazele unul altuia, din priviri ne simtim, stim ce gandeste celalalt, facem gesturi mici pentru celalalt…pana si parul ni s-a armonizat, am plecat de la nuante diferite de blond ca acum sa avem fix aceeasi culoare”. Micile gesturi adauga esenta, adauga parfum, te fac sa zbori atunci cand existenta ti se pare plina de probleme.
  • sinceritatea este conditie a fericirii – orice lucru, oricat de dureros trebuie spus celuilat, trebuie facut cunoscut, trebuie impartasit.
  • esti fericit atat cat vrei tu sa fii fericit; cu cat esti mai sincer, cu atat esti mai fericit in doi. Si as adauga eu ca in general esti fericit daca esti sincer cu tine insuti si cu cei din jur.
  • o casnicie fara copii este o casanicie seaca oricat de mult se iubesc cei doi. Copiii dau sens casniciei, umplu un loc cu multa culoare, vise, galagie si tot ce e mai frumos pe asta lume. O casnicie fara copii nu are FINISH, nu se implineste.
  • nu conteaza cantitatea de timp petrecuta impreuna, conteaza calitatea timpului, modul in care acesta se scurge frumos, permitand celor doi sa se dezvolte, sa creasca si sa treaca prin diferite tipuri de iubire.

Pe final de articol vreau sa va fac o urare – sa reusiti sa va inconjurati de oameni precum dna Manolica, oameni care sa va umple sufletul cu lumina, sa va dea energia de a gandi frumos si sa creasca in voi capacitatea de a rascoli trecutul, prezentul si viitorul cu zambetul pe buze, cu puterea de a extrage din existenta invataminte, stari de bine, veselie si entuziasm.

Adriana-Manolica-viata-plina-de-dragoste Adriana-Manolica-si-copii

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.