Putem incadra dragostea la capitolul vesnicie?

O plimbare pe o alee din Bucuresti m-a adus in fata acestui articol. Era vara in pasii mei cand pe un gard se vorbea despre lacatele dragostei, despre a inchide lacatele si a arunca cheia pentru ca iubirea dintre El si Ea sa fie vesnica. Cat de frumos indemn, dar oare cat de sustinut de ceea ce traim in realitate?!

De obicei nu e simplu sa raspundem la aceasta intrebare. Nu stiu daca ce-am inchis a fost dragoste si nu stiu daca am inchis de tot caci ganduri fugare readuc uneori mirosul iubirii de altadat’. E greu sa gasesti si mai ales sa cresti si sa mentii iubirea aceea vesnica, dragostea aceea pura, sigura, totala pentru El/Ea …

Mai degraba cred ca unele gesturi de iubire raman vesnic inchise in inima si le inchizi cu lacatul si arunci cheia caci niciodata nu le mai scoti de acolo, ci le lasi nestiute de nimeni, sa-ti mangaie inima pe vecie. Cam asa vad eu vesnicia in dragoste, regasita in gesturile mici care-ti fura particele din inima cu fiecare relatie pe care o traiesti:

– vesnic va ramane primul sarut, cu buze tremurande, trup incordat si ganduri care strabat creierii indragostiti cu  o viteza pe care noi, muritorii, nu o sa o putem masura vreodata.

– acolo in suflet se regaseste si acel moment in care mangaierea a aparut pentru prima data si doar statul in bratele lui te-a facut sa simti ca atingi luna cu degetele de la picioare.

– nimeni nu va putea vreodata smulge din inima sarutarea aceea patimasa in mijlocul stropilor de ploaie mari si duri si reci.

– in eternitate se va pierde gestul lui care iti lua mana sfioasa si ti-o punea in a lui si-ti soptea lin, dar plin de incredere ca totul va fi bine.

Gesturile mici te fac sa te indragostesti – o sarutare pe obraz, o mangaiere calda, un banc spus mai poticnit, o sarutare plina de profunzime, un gand exprimat cu voce tare, o mana care trece prin parul tau umplandu-ti sufletul de iubire. Iar dragostea aceasta, gesturile acestea mici raman intiparite in suflet, in locasul destinat vesniciei in dragoste.

Voi ce parere aveti?! Parca eu as merge pe sfatul celor de la Teatru Masca – “Iubiti-va si umpleti gardul cu lacate”, dar parca as spune – Iubiti-va si pastrati vesnic in suflet dragostea de dincolo de toate lacatele pe care le-ati inchis de-a lungul timpului.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.