Un Halloween buclucaș vă dorim!

halloween-buclucas-romanesc

Pe când eram copil, dovleci ciopârțeam… Cam așa începe povestea a ceea ce acum asociez cu Halloween-ul. Le ziceam bostani și erau reci, puși grămadă lângă casă, ca din când în când să mai scobim câte unul, să scoatem semințele reci, să le prăjim pe plită și să ne ospătăm la poveștile de seară despre vremuri trecute și războaie trăite cu foamete mare.

Sau erau prin grădinile megieșilor și uneori, noi, copii zburdalnici, îi luam „din greșeală” și le făceam gură și ochi și nas și înauntru le puneam o lumânare și ne chinuiam minute în șir să o facem să stea în picioare; nu erau atunci, prin anii aceia ai copilăriei, lumânări-candele cum sunt acum; ne ajuta și bunica să o înfingem bine, iar seara ne adunam la masa din curte sau  lângă cuptor și priveam fermecați la bostanul care ne lumina viața noastră magică de copii.

Cam atât păstrez și acum prezent în viața mea, cam atât Halloween încape în prezentul meu de acum; și se păstrează doar plăcerea de a face ochi și nas și gură la un bostan mare care să bucure și să verse magie către copilăria nepoțelelor mele dragi. Nu știu ele de Halloween, nici eu nu știam; sau poate că ele au luat contact la școală, la grădiniță, dar eu în doresc să rămână cu miracolul luminii ce răsare din dovleacul frumos ornat, cu un obicei ce sărbătorește toamna, cu o dorință pe care să și-o pună când închid ochii lângă dovleacul ce acum sau poate mai demult a devenit copilul Halloween-ului.

Halloween, americani, vrăjitoare, diavoli, sperieturi, ne dați sau nu ne dați, deghizări în ale celor întunecate nu prea mai au cum să-și regăsească locul în existența mea. Știți cum se spune, locul și obiceiul sau poate că-i omul și obiceiul. Eu rămân la obiceiurile mele, poate prea copilărești pentru copiii de astăzi sau poate prea frumoase dacă știi să le prezinți curat, clar, cu drag.

Nu zic să nu trăim Halloween-ul, dar bănui că trebuie să-l trăim fiecare așa cum îl simțim. Și hai că m-am deghizat în Sfătuitor de Halloween-ul acesta și vă sfătui că oricum ați trăi această zi de final de Octombrie, să o trăiți cu toată inima, iar dacă vedeți o mireasă buclucașă ciopârțind un dovleac, să-i dați o bomboană sau poate vreo 3. Ne dați ori nu ne dați?

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.